Despre rugaciune / About prayer

[...] Calea spre Dumnezeu este rugaciunea. Masurarea drumului strabatut se face dupa feluritele stari de rugaciune în care intra treptat cel ce se roaga asa cum trebuie si în chip statornic. Învata sa te rogi lui Dumnezeu asa cum trebuie. Dupa ce ai învatat sa te rogi cum trebuie, roaga-te mereu si lesne vei mosteni mântuirea. Mântuirea apare de la Dumnezeu la vremea ei, însotita de o vestire de netagaduit a inimii, celui ce se roaga asa cum trebuie si în chip statornic. Pentru ca rugaciunea sa fie fara greseala trebuie ca ea sa fie adusa dintr-o inima plina de saracie cu duhul, din inima înfrânta si smerita. Toate celelalte stari ai inimii, pâna la înnoirea ei de catre Duhul Sfânt, sa le socoti, cum si sunt ele cu adevarat, nepotrivite pacatosului care se pocaieste si îl roaga pe Dumnezeu pentru iertarea pacatelor sale si pentru slobozirea, ca dintr-o temnita si din obezi, din robia patimilor. [...]

 

Daca te-ai hotarât sa-i aduci lui Dumnezeu prinos de rugaciune, leapada toate cugetarile si grijile lumesti. Nu te îndeletnici cu gândurile care îti vor veni atunci, oricât îti vor parea de însemnate, stralucitoare, trebuincioase. Da lui Dumnezeu ce este al lui Dumnezeu, iar cele trebuincioase pentru viata vremelnica vei reusi sa le dai la vremea potrivita. Nu este cu putinta sa slujesti lui Dumnezeu cu rugaciunea si totodata sa-ti umpli mintea cu gânduri si griji laturalnice. [...] Iertarea tuturor greselilor aproapelui, a tuturor, pâna la una, chiar si a celor mai grele, este conditia de neînlaturat a reusitei la rugaciune. Si când stati de va rugati, porunceste Mântuitorul, iertati tot ce aveti împotriva cuiva, ca si Tatal vostru Cel din ceruri sa va ierte voua gresalele voastre; iar daca voi nu veti ierta, nici Tatal vostru Cel din ceruri nu va va ier ta voua gresalele voastre (Mc 11,25-26). „Rugaciunea celor ce pomenesc raul e ca semanatul pe piatra”, a zis Preacuviosul Isaac Sirul. [...]

 

Sufletul rugaciunii este luarea-aminte. Trupul fara suflet e mort, iar rugaciunea fara luare-aminte e, asijderea, moarta. Fara luare-aminte, rugaciunea rostita se preface în vorbire desarta, iar cel ce se roaga astfel se numara cu cei e iau numele Lui Dumnezeu în desert. Cuvintele rugaciunii sa le rostesti fara grabire; nu îngadui mintii sa rataceasca peste tot, ci zavoraste-o în cuvintele rugaciunii. Strâmta si mâhnicioasa este aceasta cale pentru minte, ce s-a obisnuit sa vagabondeze slobod prin lume; însa aceasta cale duce la luarea-aminte. Cine va gusta din marea bunatate a luarii-aminte, acela va iubi sa-si strâmtoreze mintea pe calea care duce la fericita luare-aminte.

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Sf. Ignatie Briancianinov