Alaturi de credinta in Sfanta Treime, dogma despre intruparea Fiului lui Dumnezeu ocupa o pozitie centrala in invatatura Bisericii Ortodoxe. Fiul lui Dumnezeu, cel de o fiinta cu Tatal, lumina din lumina, Dumnezeu adevarat din Dumnezeu adevarat, la plinirea vremii S-a intrupat, adica S-a facut om, pentru noi oamenii si pentru a noastra mantuire. In aceasta privinta Sfanta Scriptura ne da depline lamuriri: “ Fiul omului a venit sa caute si sa mantuiasca pe cel ce era pierdut” (Luca 19,10); Caci nu a trimis Dumnezeu pe Fiul sau in lume ca sa judece lumea, ci ca sa se mantuiasca lumea prin El” ( Ioan 3,17); “Iisus Hristos a venit in lume ca sa mantuiasca pe cei pacatosi”(I Tim.1,15); “pe Hristos, Dumnezeu L-a randuit ca jertfa de ispasire” (Rom. 3,25), “ca prin moarte sa surpe pe cel ce are stapanirea peste morti, adica pe diavolul, si sa izbaveasca pe cei ce erau tinuti toata viata in robia fricii de moarte” (Evr.2, 14-15).

 

Fiul lui Dumnezeu S-a facut om cu adevarat, fara sa inceteze a fi Dumnezeu. Ramanand Dumnezeu neschimbat, El insusi S-a facut si om adevarat. Dupa intrupare, nu unul este Fiul lui Dumnezeu si altul este Fiul omului, ci unul si acelasi. Astfel, Iisus Hristos este si si Dumnezeu adevarat si om adevarat. “Fiul lui Dumnezeu primeste a se face si a se numi Fiu al omului, nu ceea ce a fost schimband, ca este fara schimbare, ci ceea ce nu a fost luand, ca este iubitor de oameni” (Sf Grigorie Teologul, Cuvant la Sf Lumini).

 

In persoana cea una a lui Iisus Hristos se cuprind asadar doua firi, dumnezeiasca si omeneasca, El fiind mijlocitor intre Dumnezeu si oameni, invatator desavarsit si binevestitor al tainelor dumnezeiesti, rascumparator si restaurator din robia pacatului si a mortii. Apartinand real si dumnezeirii si omenitatii, in legatura intima si fireasca atat cu Dumnezeu cat si cu oamenii, Mantuitorul a refacut legatura harica rupta intre oameni si Parintele ceresc, a adus cunostinta dumnezeirii printre oameni, si ne-a rascumparat din stricaciune si din moarte. Numai prin Dumnezeu care s-a facut om, putea omul, invins odinioara, sa devina invingator, nimicindu-se stricaciunea si moartea si restaurandu-se astfel chipul lui Dumnezeu in om, dupa cum s-a intamplat deplin in Hristos.

 

Intruparea si nasterea lui Iisus Hristos din Fecioara Maria, nu s-a petrecut dupa randuiala firii omenesti, ci in chip mai presus de legile firesti. Conceperea sau zamislirea s-a facut prin lucrarea divina a Tatalui si a Duhului Sfant (Luca 1, 35; Matei 1,20), fara atingerea fecioriei, iar nasterea nu a stricat nici ea pecetile fecioriei Maicii Domnului, ea ramanand fecioara si dupa nastere, adica pururea fecioara.

 

Mantuitorul Hristos s-a intrupat fara pacatul stramosesc, a fost sfant din nastere, deoarece pe de-o parte, zamislirea si nasterea Lui din Sfanta Fecioara, s-au savarsit pe cale supranaturala, Fecioara fiind curatita de Sfantul Duh, la concepere, de pacatul stramosesc, astfel ca natura umana luata din ea de catre Fiul era cu totul curata, iar pe de alta parte, fiindca Cel ce S-a nascut din Fecioara, nu este un subiect nou, adica o persoana noua, ci o persoana divina care, fara sa se schimbe si-a luat din ea natura omeneasca reala si curata, cuprinzand-o astfel in persoana Sa divina si formand o singura persoana. De asemenea pe temeiul unirii ipostatice a celor doua firi, se afirma ca in Mantuitorul Hristos, lipseste cu totul si orice pacat personal, atingerea insusi a lui Dumnezeu de firea umana curatind-o de orice pacat.

 

Mantuirea noastra incepe cu intruparea, si se infaptuieste pe deplin prin moartea Mantuitorului Iisus Hristos pe cruce si prin invierea Lui.

 

Crucea a fost altarul pe care s-a adus jertfa adevarata pentru oamenii din toate timpurile. Iisus a fost si jertfa adevarata, si preotul care a adus-o, castigand de fapt mantuirea noastra. “Nu era om de rand Cel ce a murit pentru noi. Nu era oaie necuvantatoare. Nu era inger numai, ci Dumnezeu intrupat. Nu era atat de mare nelegiuirea pacatosilor, pe cat de mare era dreptatea Celui ce a murit pentru noi” (Sf Chiril al Ierusalimului).

 

Invierea lui Hristos este temelia credintei noastre. Evenimentul Invierii din morti a Mantuitorului ne arata ca am fost cu desavarsire mantuiti. Prin inviere primim confirmarea ca tot ce a spus Iisus Hristos a fost adevarat, ca El este Fiul lui Dumnezeu si ca moartea Lui a avut drept scop eliberarea noastra din robia pacatului si impacarea noastra cu Dumnezeu. De asemenea intelegem ca moartea ce domnea peste firea noastra a fost invinsa, ca trupurile noastre nu vor ramane vesnic in tarana ci vor invia. “Iar daca Hristos n-a inviat, zadarnica este credinta voastra, sunteti inca in pacatele voastre. Si atunci si cei care au adormit in Hristos au pierit.. Iar acum Hristos a inviat din morti, fiind incepatura a invierii celor adormiti. Caci de vreme ce printr-un om a venit moartea, tot printr-un om si invierea mortilor. Ca precum in Adam toti mor, asa si in Hristos toti vor invia” (I cor. 15,17-18, 20-22).