Vremea Postului

Eu indraznesc sa spun dupa Sfantul Pavel ca suntem biserica a lui Dumnezeu (I Cor 3:16).

Sa curatim deci biserica Lui, precum curat este si El, ca sa doreasca sa se salasluiasca in ea. Sa o sfintim precum si El sfant este si sa o impodobim cu toate faptele bune si cinstite. Sa o tamaiem cu tamia odihnirii voii Lui, prin rugaciunea curata si din inima, care nu se poate dobandi prin impartasirea de miscarile lumesti necontenite. Si asa va umbri in suflet norul slavei Lui si va straluci lumina maririi Lui inlauntrul inimii. Si se vor umple de bucurie si de veselie toti vietuitorii din cortul lui Dumnezeu. Iar cei cutezatori si nerusinati vor fi lipsiti de flacara Sfantului Duh.

Osandeste-te deci frate pe tine insuti pururea, si spune: Vai mie o suflete, caci s-a apropiat desfacerea ta de trup. Pentru ce te veselesti de cele ce le vei parasi astazi si de a caror vedere te vei lipsi in veci? Ia aminte la cele dinaintea ta si gandeste la cele ce le-ai facut, cum si care sunt, si cu cine ai petrecut zilele vietii tale, sau cine a primit osteneala lucrarii plugariei tale, si pe cine ai veselit in arena ta, ca sa iasa in intampinarea ta in clipa iesirii tale? Pe cine ai desfatat prin alegerea ta, ca sa te odihnesti in limanul Lui? De dragul cui te-ai necajit ostenindu-te ca sa ajungi la El intru bucurie? Pe cine ai castigat prieten in veacul viitor, ca sa te primeasca la iesirea ta? In ce tarina ai lucrat, si cine iti va da plata la apusul soarelui, adica la despartirea ta de trup? Cerceteaza-te pe tine suflete si vezi in ce latura va fi partea ta si daca ai lucrat pana la capat in tarina ce rodeste amaraciune celor ce o lucreaza, striga cu suspin si cu durere catre Dumnezeu, care se odihneste mai presus de jertfele si de arderile tale de tot.

Sa tasneasca din gura ta cuvinte indurerate, care sa desfateze pe sfintii ingeri. Obrajii tai sa ia culoarea plansului ochilor tai, ca sa se odihneasca in tine Sfantul Duh, si sa te spele de intinaciunea rautatilor tale. Impaca-L pe Domnul cu lacrimile tale, ca sa vina la tine. Cheama pe Maria si pe Marta, ca sa te invete cuvintele plansului. Striga catre Domnul:

Doamne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul nostru, Care ai plâns pentru La­zăr și lacrimi de întristare și de mi­lostivire ai vărsat pentru dânsul, pri­mește lacrimile mele. Cu patimile Tale, vindecă patimile mele. Cu rănile Tale, tămăduiește rănile mele. Cu Sân­gele Tău, curățește sângele meu și a­mes­tecă în trupul meu mireasma tru­pului Tău cel de viață făcător. Fie­rea cu care vrăjmașii Te-au adăpat să în­dulcească amărăciunea cu care potriv­nicul m-a adăpat. Trupul Tău întins pe Cruce să întindă către Tine mintea mea, cea trasă jos de diavoli. Capul Tău, pe care l-ai aplecat pe Cruce, să înalțe capul meu cel pălmuit de po­trivnici. Preasfintele Tale mâini, piro­nite de cei fără de lege pe Cruce, să mă tragă spre Tine din prăpastia pier­zării, precum a făgăduit preasfântă gu­ra Ta. Fața Ta, cea batjocorită cu păl­muiri și cu scuipări, să umple de stră­lucire fața mea cea întinată în fă­ră­delegi. Duhul Tău, pe care l-ai în­cre­dințat Tatălui când erai pe Cruce, să mă povățuiască spre Tine, prin ha­rul Tău. Nu am inimă plină de durere ca să Te caut. Nu am pocăința, nici umilința care întorc pe fii la moște­nirea lor. Nu am lacrimi mângâie­toa­re, Stăpâne. S-a întunecat mintea mea cu cele lumești, și nu poate să caute spre Tine cu durere. S-a răcit ini­ma mea de atâtea ispite și nu poate să se înfier­bânte cu lacrimile dra­gostei celei pentru Tine. Ci Tu, Doamne Iisuse Hris­toase, Dumne­ze­ule, Vistie­rul bu­nă­tăților, dă­ruiește-mi pocăință neștirbită și inimă îndu­rerată, ca să pornesc cu tot sufletul în cău­tarea Ta; căci fără de Tine mă voi în­străina de tot binele. Dă-mi așadar, Bunule, harul Tău. Tatăl, Care Te-a născut din sânurile Sale fără de ani și mai înainte de veci, să înnoiască în mine închi­­puirea icoanei Tale. Te-am părăsit, Doam­ne; să nu mă părăsești. Am ieșit de la Tine; ieși în căutarea mea. Du-mă la pășunea Ta cea duhov­nicească. Numără-mă între oile turmei Tale prea­alese. Hră­nește-mă împreună cu ele din verdeața dumnezeieștilor Tale Taine. Căci inima lor curată este să­lașul Tău și se vede într-însa strălu­cirea descoperiri­lor Tale. Strălu­cirea Ta este mângâierea și odihna celor ce s-au ostenit pentru Tine în ne­cazuri și în toate felurile de chinuri. Acestei străluciri mă învrednicește și pe mine, nevrednicul, cu harul și cu iubirea de oameni a Mân­tuitorului nos­tru Iisus Hristos, în vecii vecilor. Amin."

Sfantul Isaac Sirul