Sfantul si Marele Post - Intoarcerea Fiului Risipitor

„Strălucit-a darul Tău, Doamne, strălucit-a luminarea sufletelor noastre. Iată vreme bine primită, iată vremea pocăinței. Să lepădăm dar lucrurile întunericului și să ne îmbrăcăm cu armele luminii. Ca trecând noianul cel mare al postului, să ajungem la Învierea cea de-a treia zi a Domnului și Mântuitoru-lui nostru Iisus Hristos, Cel ce mântuiește sufletele noastre”.

Poate ca am scris eu uneori si cuvinte care nu se potrivesc la toti sau care nu-i intereseaza pe toti. Insa cuvantul pe care vreau sa-l scriu aici, eu cred ca ni se potriveste absolut tuturor. Si anume vreau sa scriu ceva in legatura cu pilda "Fiului Risipitor", din Evanghelie.

Cuvantul se potriveste tuturor, pentru ca toti am ajuns in tara straina si toti ne-am facut mai mult sau mai putin la fel cu fiul risipitor din Sf. Evanghelie. Cu alte cuvinte, vreau sa spun ca nu este nimeni dintre noi care sa nu fi gresit cu ceva inaintea Parintelui Ceresc. Caci pacatul nu este altceva decat departarea omului de la voia lui Dumnezeu. Si daca suntem gresiti, inseamna ca ne-am departat de "casa parinteasca" si am risipit averea darului ceresc in tara indepartata.Unul a risipit mai mult, altul mai putin, insa nimeni nu poate zice ca nu a risipit ceva din mostenirea duhovniceasca pe care a primit-o la Sfantul Botez.

Caci Sf.Ioan Evanghelistul scrie in cartea cea dintai a sa: "De vom zice ca nu avem pacat, ne inselam pe noi singuri si adevarul nu este intru noi". Deci, daca toti gresim, inseamna ca toti suntem la fel cu fiul cel risipitor si toti avem nevoie sa ne intoarcem in casa Parintelui ceresc prin pocainta. Caci nu este alta cale de intoarcere decat Taina Pocaintei. Iar Sfanta Evanghelie, prin pilda Fiului Risipitor, ne lamureste in chip minunat, cum trebuie implinita pocainta, pentru a dobandi iertarea pacatelor. Unii cred ca este de ajuns o baie in Iordan sau un simplu bocet pentru iertarea pacatelor. Altii cred ca pentru iertarea pacatelor nu este nevoie decat de o simla molitfa, pe care o citeste preotul in usa Altarului, inainte de Sfanta Impartasire. Mai sunt si unii care fac marturisire, dar in loc sa-si spuna pacatele lor, ei citesc numai modelul de marturisire al Sf Dimitrie al Rostovului, care este calapodul de proba. Bine este si aceasta, dar nu este de ajuns, caci Sf Prooroc Isaia ne invata zicand: "Spune tu mai intai faradelegile tale, ca sa te indreptezi". Deci, fiecare sa spuna deosebit in ce chip a gresit la toate poruncile dumnezeiesti si de cate ori.

Sunt apoi si persoane care nu fac nici una, nici alta din cele amintite, dar - platesc din gros Liturghii la preoti si impart milostenii la saraci, nadajduind ca prin asta vor dobandi iertare de pacate. In sfarsit - ce sa mai zic - sunt si altii mai hatri, care isi fac socoteala ca pocainta este primita si inainte de moarte. Pentru asta ei se silesc la pacate acum, cat mai este vreme, ca sa nu-i apuce batranetea neprocopsiti. Vremea pocaintei este la batranete, zic ei, si pana atunci trebuie sa gustam din viata. Acestia, fratilor, sunt fiii cei risipitori si raman mereu departe de casa Parintelui ceresc, adica nu cauta iertarea asa cum se cuvine, sau nu o cauta deloc.

Acum sa urmarim cum a reusit fiul risipitor din Sf Evanghelie sa dobandeasca iertare. Fiecare cunoaste pilda aceasta. Din fecior de neam slavit, a ajuns pastor de porci in tara indepartata. Adica a ajuns rob patimilor si sminteala pentru altii. Caci a paste porcii inseamna a invata si pe altii rautatea. Foametea inseamna lipsirea darului. Cand a flamanzit fiul, si-a adus aminte de belsugul pe care il avea in casa parinteasca. Aceasta inseamna ca si-a venit in simtire, cunoscandu-si caderea, iar prin cunostinta caderii a ajuns la cainta. Insa nu a ramas numai cu aceasta cainta, ci s-a pregatit pentru marturisire. Caci si-a facut socoteala, zicand in sine: "Sculandu-ma ma voi duce la tatal meu si voi zice lui: Tata am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau, fa-ma ca pe unul din argatii tai!"

Planul pe care si l-a facut fiul cel risipitor cum trebuie sa vorbeasca parintelui sau, nu este altceva decat pregatirea pentru marturisire. Caci nu a mers la iertaciune asa cum se intampla si n-a amanat plecarea, ci s-a gandit ce trebuie sa spuna si a plecat indata. Deci a mers la casa parinteasca cu inima infranta, dar si cu deplina nadejde si cu hotarare nestramutata de indreptare.

Cand a ajuns in fata parintelui sau, a cazut in genunchi si cea dintai vorba a fost marturisirea. Imbratisarea si sarutarea parintelui sau, inseamna iertarea pe care o daruieste duhovnicul prin punerea mainilor pe capul celui care se marturiseste curat. Hainele si sandalele pe care le da parintele din Sf Evanghelie, reprezinta vesmantul nestricaciunii (ca al doilea botez), precum si cinstea pe care o pierduse fiul. Inelul inseamna pecetea darului duhovnices si semnul infierii de-a doua oara pentru mostenirea cereasca. Vitelul cel gras pecare l-a jertfit parintele din Sf Evanghelie, inseamna Trupul si Sangele Domnului, care se da spre hrana la toti cei ce se marturisesc curat si se pocaiesc cu adevarat. Iar veselia care s-a facut la casa parinteasca din Sf Evanghelie, inseamna bucuria care se face la ceruri pentru intoarcerea celui pacatos, dupa cum marturiseste insusi Domnul in Sfanta Evanghelie.

(Sf Ioan Iacob Hozevitul, Hrana Duhovnicesca, pg 366-368)


Articole selectate

Articole recente

Arhiva articole