Vremea postului - Vremea apropierii de Dumnezeu

S-a scris: "Fiul omului, mananca cu cantarul painea ta si bea cu masura apa ta" (Iez. 4, 10-11), in asa fel ca cel ce se nevoieste dupa Dumnezeu sa poata trai din acestea. Caci "daca nu dai, cum s-a zis sange, nu vei lua Duh". Dar zice si Marele Pavel: Imi asupresc trupul meu si il robesc pe el, ca nu cumva altora binevestind, sa ma fac eu insumi neancercat" (1 Cor. 9, 27). La fel, profetul David: "Genunchii mei s-au slabit de post si trupul meu s-a schimbat din pricina untului de lemn"(Ps. 108, 23). Dar si Sfantul Grigorie de Dumnezeu cuvantatorul zice: "Prin nimic nu se slujeste Dumnezu atat de mult ca prin neplacuta patimire; si lacrimile pun in miscare iubirea Lui de oameni". Si Sfantul Isaac zice: "Precum o mama se ingrijeste de copil, asa se ingrijeste Hristos de un trup care sufera, si e intodeauna aproape de un astfel de trup". Si iarasi: "In stomacul plin nu se afla cunostinta lui Dumnezeu"...Si: "Fericit cel ce se desparte de la toata dulcea patimire, care-l desparte de Cel ce l-a zidit".

Si iarasi: "De multe ori fiind ispitit prin cele de-a dreapta si prin cele de-a stanga, si probandu-ma pe mine insumi adeseori in aceste doua chipuri, si primind rani nenumarate de la vrajmasul, dar invrednicindu-ma si de mari ajutoare in ascuns, mi-am castigat mie experienta din indelungatul timp al anilor si din cercarea si harul lui Dumnezeu, am invatat acestea; ca temelia tuturor bunatatilor si slobozirea sufletului din robia vrajmasului, si calea care duce la lumina si la viata consta in aceste doua moduri: in a te aduna pe tine intr-un singur loc si a posti todeauna, adica a te canoni (disciplina) pe tine prin infranarea stomacului in chip intelept si cuminte, prin sedere nemiscata si prin neancetata gandire la Dumnezeu.Caci din aceasta vine supunerea simturilor, din aceasta vegherea, prin aceasta se imblanzesc patimile ce se misca in trup; din aceasta blandetea gandurilor; din aceasta miscarile luminoase ale cugetarii; din aceasta sarguinta pentru dumnezeiestile fapte ale virtutii; din aceasta intelesurile cele inalte si subtiri; din aceasta lacrimile fara masura ce se nasc in tot timpul si amintirea mortii; din aceasta intelepciunea curata, straina cu desavarsire de orice nalucire care ispiteste cugetarea; din aceasta patrunderea si cunostinta celor de departe; din aceasta intelesurile tainice mai adanci, pe care intelegerea le vede cuprinse in cuvintele dumnezeiesti, prin aceasta deosebirea duhurilor...;din aceasta frica de caile si cararile din oceanul cugetarii; din aceasta flacara ravnei care biruieste toata primejdia si strabate prin toata frica; din aceasta caldura care dispretuieste toata pofta si o nimiceste pe aceasta din cuget, si produce uitarea orcarei amintiri a celor trecatoare impreuna cu a altora.

Si, ca sa spunem pe scurt, din aceasta vine libertatea omului adevarat, si bucuria sufletului si invierea, si odihna cu Hristos in Imparatia Cerurilor"

(Calist si Ignatie Xantopol; Filocalia, vol 8, pg: 70-72)